Ce este tulburarea de personalitate schizoidă?

Ce este tulburarea de personalitate schizoidă?

Studiile arată că tulburarea de personalitate schizoidă se dezvoltă înainte de vârsta de patru ani, când personalitatea copilului este încă în formare. Deși anumite persoane pot avea predispoziții genetice care le fac mai vulnerabile la dezvoltarea problemelor schizoide, majoritatea celor cu această tulburare au avut în copilărie experiențe dificile, ce au inclus:

• diferite combinații de abuz;
• neglijență;
• indiferență;
• lipsă de armonie emoțională;
• intruziune extremă.

În plus, multe dintre ele s-au născut cu un temperament sensibil, ceea ce le-a făcut mai vulnerabile decât alți copii la acest tip de abuz.

Ca urmare a acestor experiențe timpurii, aceste persoane dezvoltă o lipsă de încredere în motivele celor din jur, se simt nesigure în preajma majorității oamenilor, sunt foarte precaute în a-și împărtăși sentimentele și gândurile și devin hipersensibile la comportamente autoritare ori intruzive.

Ce fel de relații își doresc persoanele cu tulburare schizoidă?

Deși există concepția că persoanele cu acest tip de tulburare ar prefera singurătatea, în realitate, ele tânjesc adesea după relații apropiate. Totuși, teama că prețul pentru a avea o conexiune este prea mare le împiedică să se apropie. În copilărie au fost tratate ca „obiecte”, nu ca ființe cu nevoi proprii. Negocierea nu era posibilă, iar „costul” oricărei relații era să se lase dominate și utilizate de cealaltă persoană.

Cum fac față situațiilor stresante și relațiilor apropiate?

Persoanele cu tulburare schizoidă au învățat, încă din copilărie, câteva mecanisme de coping care le ajută să facă față stresului și relațiilor care cer investire emoțională:

• Distanțarea emoțională și fizică: își ecranează emoțiile și/sau evită contactul apropiat cu ceilalți.
• Detașarea de propriul corp (disociere): atunci când se simt stresate, pot „ieși” mental din situația în cauză, pentru a nu mai resimți disconfort.
• Independența extremă: preferă să se bazeze pe ele însele și să nu depindă de ceilalți.
• Supunere extremă: oamenii cu această tulburare trăiesc într-o tensiune continuă: pe de o parte, le e foarte teamă de singurătate, așa că ajung să devină extrem de submisivi, în același timp, le este foarte teamă de a fi dominați și controlați, așa că evită și păstrează distanța. Combinația dintre cele două forțe rezultă într-o tensiune continuă și greu de reconciliat, astfel încât pot să oscileze între supunere totală și distanțare totală sau o combinație de amândouă (exemplul cel mai clasic e cel al partenerului total supus, dar care este emoțional total distant, de fapt).
• Fantezia: își pot crea o lume interioară bogată, folosind imaginația pentru a compensa lipsa conexiunilor reale.

Chiar și atunci când se angajează în relații, ele tind să dilueze intimitatea pentru a-și menține autonomia. De pildă, pot intra și ieși din aceeași relație în mod repetat, sau pot alege parteneri care nu sunt disponibili pentru o relație în care să fie investiți total (locuiesc în alt oraș, sunt foarte ocupați sau chiar căsătoriți).

În acest articol, termenii „schizoid”, „adaptare schizoidă” și „SPD” sunt utilizați ca prescurtări pentru a descrie persoanele care îndeplinesc criteriile complete ale tulburării de personalitate schizoidă. Deși denumirea „schizoidă” este asemănătoare cu anumite tulburări psihotice (precum schizofrenia și tulburarea schizoafectivă), tulburarea de personalitate schizoidă este separată și mult mai puțin severă decât acestea.

Cum poți să creezi o relație de încredere cu o persoană cu tulburarea de personalitate schizoidă?

Persoanele cu tulburare schizoidă au nevoie în primul rând de siguranță interpersonală. Da, își doresc și iubire, respect, înțelegere, dar prioritatea lor este să se simtă în siguranță în relație. Așadar, în construirea unui raport de încredere, este esențial să le respecți autonomia și să nu le forțezi să se dezvăluie mai mult decât se simt pregătite.

Ce poți să faci?

Fii răbdător/răbdătoare
Persoanele cu tulburare schizoidă pot avea nevoie de mai mult timp pentru a își crește nivelul de încredere. Adesea cred că ceilalți nu sunt de încredere, nu le pasă cu adevărat de sentimentele lor și pot profita de ei într-un fel sau altul.

Fii atent la feedback
Evită să le copleșești cu atenție. Observă indiciile pe care ți le oferă despre cât de confortabile sau incomode se simt și ajustează-ți comportamentul în consecință. Uneori, persoanele cu SPD pot să se implice rapid într-o relație foarte apropiată, dar la fel de brusc pot da înapoi, fiind speriate de nivelul de intimitate.

Ascultă-le cu adevărat
Multe persoane cu această tulburare nu s-au simțit niciodată ascultate cu atenție. Arată-le un interes real față de ceea ce gândesc și simt, fără a deveni însă prea intruziv/ă. Acest lucru le va ajuta să se simtă înțelese și în siguranță în preajma ta.

Spune adevărul
Majoritatea persoanelor cu SPD apreciază onestitatea, chiar dacă poate fi uneori stânjenitoare. Faptul că ești sincer/ă le reduce teama că ai putea avea motive ascunse.

Fii previzibil/ă
Impredictibilitatea îi poate speria pe cei care au avut o copilărie plină de evenimente neașteptate și traumatizante. Regulile și comportamentele consecvente îi ajută să se relaxeze și să simtă că dețin controlul propriilor reacții.

Ce tip de comportament să eviți?

Nu încerca să le spui ce simt
Pentru aceste persoane, este înfricoșător ca altcineva să le spună ce simt, chiar dacă ai dreptate. Percep acest gest drept intruziv și li se pare că le răpește abilitatea de a alege singure când și cum să se dezvăluie.

Nu le spune ce să facă
În copilărie, au fost adesea controlate de adulți. Acum, când încearcă să-și câștige autonomia, preferă să ia decizii singure și pot respinge sfaturile necerute.

Nu presupune că știi ce gândesc sau simt
Persoanele cu SPD pot părea „normale” și relaxate la suprafață, în timp ce interiorul lor e plin de emoții contradictorii și temeri. Adesea, ceea ce declară ulterior că simțeau este cu totul diferit de ce părea din exterior.

Nu fi insistent/ă sau dominant/ă
Unii oameni cu SPD nu știu să refuze solicitările altora și pot accepta lucruri cu care nu se simt confortabil. Din acest motiv, este mai bine să le dai spațiu și să le lași pe ele să seteze ritmul interacțiunilor. Insistența ori impunerea unor decizii le va face să se retragă.

Respectă un „nu”, chiar și când e abia rostit
Există trei motive pentru care este crucial să iei în serios orice refuz, chiar și subtil:

Este foarte greu pentru persoanele cu SPD să învețe că au dreptul să spună „nu”.

Convingându-le să spună „da” împotriva voinței lor, le poți produce un nivel de stres mare, care le face să se disocieze de situație și de propriile sentimente.

Dacă nu le respecți refuzul și continui să insiști, se vor simți nesigure în prezența ta și vor evita să se mai deschidă.

Cum își creează un safe space persoanele cu tulburarea de personalitate schizoidă?

Persoanele cu tulburare de personalitate schizoidă (SPD) sunt foarte rezervate și încearcă să-și gestioneze problemele pe cont propriu. Nu obișnuiesc să atragă atenția asupra lor și, în general, preferă să își ascundă dificultățile decât să ceară ajutor. De obicei, par introvertite.

Unele dintre modalitățile prin care persoanele cu tulburare schizoidă își satisfac nevoia de siguranță includ:

• Substituirea relațiilor reale cu o viață interioară bogată, bazată pe fantezie.
• Locuitul singur.
• Menținerea unei distanțe emoționale și fizice față de ceilalți.
• Disocierea de propriul corp sau de propriile emoții când se află în situații stresante.
• Construirea unui stil de viață în care să fie cât mai autosuficiente.

Care este rolul terapiei Masterson în tulburarea de personalitate schizoidă?

Terapia Masterson, dezvoltată de dr. James F. Masterson, este un demers psihodinamic care pune accent pe înțelegerea profundă a lumii emoționale a persoanei și pe crearea unui mediu terapeutic sigur.

În cazul tulburării de personalitate schizoidă, terapia se concentrează pe reducerea temerii de apropiere și pe facilitarea unui contact emoțional autentic. Printr-o abordare empatică și consecventă, terapeutul ajută persoana cu SPD să identifice și să exprime emoțiile ascunse, să-și recâștige sentimentul de sine și să dezvolte abilități noi de relaționare. Respectarea limitelor și a nevoii de autonomie joacă un rol central, oferind un spațiu în care rănile timpurii pot fi aduse în discuție și integrate treptat, în scopul formării unor relații mai echilibrate și mai sigure.

Concluzii

Persoanele care dezvoltă tulburare de personalitate schizoidă provin adesea din medii familiale foarte dificile, în care au simțit lipsă de protecție și siguranță. Drept urmare, tind să fie rezervate, independente și reticente în a avea încredere în ceilalți. Pentru a comunica eficient și a dezvolta o relație apropiată cu cineva care are SPD, cheia este să creezi un climat de siguranță, să respecți nevoia de autonomie și să eviți orice formă de intruziune sau dominare.

Prin răbdare, onestitate și consecvență, se poate reduce treptat teama care le face să se închidă în sine și se poate construi o conexiune semnificativă. Respectarea limitelor lor și acceptarea faptului că ritmul va fi, probabil, mai lent decât în mod obișnuit sunt esențiale pentru a consolida încrederea și apropierea pe termen lung.