Este depresia doar un mecanism de apărare?
Depresia este o tulburare afectivă cu costuri enorme atât pentru persoana care suferă de aceasta condiție cat si pentru societate (prin afectarea emoțională a celor din jurul individului, prin costurile pentru sistemului de sănătate si afectarea eficientei in câmpul muncii a celui care suferă). Intre 30 si 50% din populația generala au întrunit la un moment dat in viață lor criteriile pentru diagnosticul de episod depresiv major iar conform Asociației Romane de Psihiatrie si Psihoterapie 10% din romani sunt diagnosticați cu depresie.
Conform Manualului de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mentale (DSM V) tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin episoade cu o durată de cel puțin 2 săptămâni, deși majoritatea episoadelor durează mai mult, care implică deteriorări în funcțiile afective, cognitive, neurovegative și remisiuni între episoade. Persoana prezintă dispoziție depresivă (tristețe) sau pierderea interesului și a plăcerii pentru ceea ce înainte îi făcea plăcere.
In plus, cel puțin 4 din următoarele simptome trebuie sa apară pentru a întruni diagnosticul de episod depresiv major:
- scăderea poftei de mâncare sau a greutății in lipsa încercării de a slabi;
- dereglare a somnului și a activității psihomotorii;
- energie scăzută sau senzații de oboseala;
- sentimentul de vinovăție sau de lipsa de valoare;
- dificultăți de gândire, de luare a deciziilor sau de concentrare;
- gânduri recurente de moarte sau planuri sau tentative de sinucidere;
Pentru a vorbi de tulburare depresiva trebuie ca aceste simptome sa reprezinte o schimbare certa in modul obișnuit de a fi al unei persoane și să îi afecteze în mod semnificativ calitatea vieții în toate domeniile (familial, social, profesional).
Cum putem înțelege depresia?
Exista doua mari linii de înțelegere a fenomenului depresiei in rândul cercetătorilor.
Depresia ca pe o disfuncție
O prima școală de gândire vede depresia ca pe o disfuncție, o problema care incapacitează persoana in cauza si ii aduce doar suferință si probleme. In principiu, mecanismele producerii depresiei au de a face, din prisma acestei perspective, cu scăderea in cantitate a doi neurotransmitatori, serotonina si norepinefrina (marea majoritate a medicamentelor antidepresive au la baza aceasta idee), cu cauze psihologice (ce țin de personalitatea individului sau de tiparele sale specifice de analiza si interpretare a lumii) si cu cauze sociale (stres, evenimente negative de viață).
Depresia ca o perspectiva evoluționista
A doua linie de conceptualizare încearcă sa vadă fenomenul depresiei mai mult din perspectiva evoluționista si propune in acest sens înțelegerea depresiei ca un fenomen de adaptare a organismului la provocările mediului in care trăiește. Spre exemplu, ruminarea, un proces specific depresiei si in care omul se gândește recurent si foarte intens la un anumit lucru fără sa se poate opri din a o face, din punct de vedere al adaptării, este văzut ca un avantaj. Unele studii au arătat, de asemenea, că acest stil de gândire este adesea foarte analitic. Indivizii stăruie asupra unei probleme complexe, descompunând-o în componente mai mici, care sunt luate în considerare pe rând. O stare depresiva, așadar, ar favoriza o mai profunda si acurata analiza a unei probleme. Multe alte simptome ale depresiei au sens în lumina ideii că analiza trebuie să fie neîntreruptă.
Dorința de izolare socială, de exemplu, ajută persoana depresivă să evite situațiile care ar necesita să se gândească la alte lucruri. În mod similar, incapacitatea de a obține plăcere din sex sau din alte activități împiedică persoana deprimată să se implice în activități care i-ar putea distrage atenția de la problemă. Chiar și pierderea poftei de mâncare întâlnită adesea în depresie ar putea fi privită ca o promovare a analizei, deoarece mestecatul și alte activități orale interferează cu capacitatea creierului de a procesa informații.
Pentru acești autori depresia minimizează probabilitatea de excludere prin inducerea:
- hipersensibilității cognitive la indicatorii de risc/amenințare socială;
- unor comportamente de semnalizare care reduc amenințarea socială și obțin sprijin social;
- unei reduceri a inclinației individului de a se angaja în comportamente riscante;
Criticii acestei linii de conceptualizare a depresiei sunt însă de părere ca retragerea din mediul advers poate aduce unele beneficii imediate individului deprimat, ceea ce o face potențial „adaptivă” pe termen scurt, dar ca acest lucru nu se încadrează în definiția biologică a termenului „evolutiv”.
Controversa rol adaptativ vs. rol de disfuncție
Indiferent de controversa rol adaptativ vs. rol de disfuncție un lucru foarte vizibil in practica terapeutica, și neașteptat pentru client, este faptul ca de foarte multe ori depresia este un doar instrument intermediar. Deși cei mai mulți oameni vin la psiholog cu convingerea ca depresia este problema lor cea mai mare, de cele mai multe ori, in cursul terapiei ajung sa vadă ca, de fapt, starea depresiva este doar un mecanism de apărare pe care psihicul lor îl folosește pentru a evita alte emoții mai neplăcute. Acest lucru se întâmplă in felul următor. Persoana ajunge foarte familiară cu starea depresivă și, deși aceasta ii produce neplăcere și ii afectează in mod constant cele mai multe activități și domenii ale vieții, fiindcă e răul pe care îl cunoaște de ani de zile sau poate de o viață întreagă, este perceput ca fiind preferabil disconfortului altor emoții pe care a reușit sa le evite de-a lungul timpului. Dacă, de exemplu, in primii ani de viață ai învățat ca pentru a primi afecțiune și pentru a putea sa te atașezi de părinți (sau alți adulți importanți pentru copil, daca părinții lipsesc) trebuie sa fii inactiv sau sa nu fii îndrăzneț ori curajos si cu inițiativă, e foarte probabil sa ajungi sa iți dezvolți o personalitate in care simptomele depresive si o atitudine de renunțare si neajutorare sa fie „la ele acasă”. Dar, problema cea mai mare in acest caz nu sunt simptomele de tip depresiv, per se, ci stilul de atașament submisiv și credința adâncă că dacă nu sunt neajutorat și lipsit de viață, nimeni nu mă va dori iar singurătatea nu aș putea-o suporta.
Teama de a greși
Daca in primii ani de viață ai învățat că primești afecțiune si iubire doar daca strălucești si ești cel mai bun si cel mai perfect in toate (daca ti-a sărit in ochi si te-a deranjat pleonasmul „cel mai perfect” e foarte probabil sa te încadrezi in aceasta categorie de persoane) s-ar putea ca teama ta de a greși si de a nu fi „destul” de bun sa fie atât de mare încât o stare depresiva sa fie preferabilă. Așa că, atunci când viața te pune într-o situație in care poți sa greșești sau să nu fii cel mai apreciat si mai strălucit individ in lumea in care te învârti s-ar putea ca o stare de depresie sa fie „salvatoare” in sensul ca îți va lua atenția de pe durerea crâncenă pe care greșeala sau nereușita o activează in tine. Literalmente, s-ar putea ca a te retrage intr-un colt sau a dori „sa te înghită pământul” (stări depresive) sa fie mai ușor de indurat decât groaza de a simți ca te descompui ca ființă in momentul in care pierzi perfecțiunea sau strălucirea care te fac sa simți ca ai si tu dreptul sa exiști. Dar, și in acest caz depresia este doar o problemă secundară. Rădăcina reala a problemelor tale stă intr-un stil de raportare la ceilalți bazat pe a performa crezând și sperând ca in felul acesta vei obține apreciere și validare care pentru tine sunt egalul dragostei și al conectării profunde.
Concluzii
Așadar, ce e de făcut sau care sunt implicațiile faptului ca depresia este aproape întotdeauna doar un mecanism de apărare in fata durerii unor emoții mai adânci? In primul rând, nu te grăbi să închei terapia atunci când simptomele depresive cedează. Aceasta e reacția cea mai întâlnita in rândul clienților și e păcat pentru dacă tratezi doar simptomele depresive (dacă intri in niște activități si îți creezi un sistem de recompense rezonabil in câteva săptămâni deja te vei simți mai bine) si nu si problemele din spatele lor va trebui sa o iei de la capăt data viitoare. Si, in al doilea rând, muta focusul atenției de pe „sa rezolv depresia” pe a vedea și a te cunoaște pe tine și sufletul tău cat mai clar și mai in profunzime. Mai degrabă, cu răbdare și tenacitate, fa-ti curajul sa îți pui întrebări care sa te duca dincolo de depresie. Emoțiile ce te așteaptă dincolo de depresie, și care probabil sunt in tine de multa vreme sunt dureroase, dar pot fi trăite și înfruntate iar beneficiul e enorm.
